De cand ?

De cand sunt eu asa ?

Intotdeauna mi-am permis sa zic despre mine ca sunt o adevarata devoratoare de barbati, ca ii cunosc si ii inteleg, ca le stiu urmatoarea miscare chiar inainte s-o stie ei, ca sunt lucruri pe care le aprob la ei sau nu... 

De data asta... pot spune ca nu ma mai simt deloc asa. Ceva din mine s-a schimbat odata ce l-am intalnit pe el.. Azi mi-a marturisit, in conditiile in care eu nu mai aveam posibilitatea sa ies cu el, ca niciodata nu s-a ofticat mai rau cand o tipa contramandeaza intalnirile, si mi-a spus ca il innebunesc pur si simplu, ca se gandeste nonstop si constant la mine inca de cand se trezeste, ca ma iubeste si nu are de gand sa ma lase cu una cu doua... Mi-a marturisit ca ii venea sa planga cand a citit in sms ca nu mai pot sa vin.. Ii era dor de mine pentru ca, cunoscatoare a barbatilor ce sunt, am lasat intotdeauna loc de mai mult de fiecare data cand ne vedeam.. 

Fur mereu cate ceva din intalnirile cu el, o gluma, un banc, o dorinta de-a lui, o povestioara de-a lui cu prietenii lui sau pur si simplu o idee, o fraza, o amintire.. Dar mereu ii las o farama din mine.. Am grija ca inca sa simta parfumul meu pe bluza lui cand o dezbraca, sau sa gaseasca un fir de par pe umarul drept..

Ieri m-a rugat sa-i tin castile de la telefon in geanta. Geanta mea miroase intotdeauna ireprosabil, a Amarige, iar la despartire cand i le-am inapoiat, au prins din aroma parfumului.. M-a sunat cand a ajuns acasa si mi-a zis ca deja ii lipsesc. Nu mi-a pomenit nimic de castile lui parfumate, dar stiu sigur ca asta a fost un motiv pentru care si-a amintit de mine.

Si acum stateam si ma gandeam ca toate astea, toate marturisirile care tin loc de declaratii de dragoste, daca stau sa analizez, si toate obiceiurile pe care le-am preluat inconstient de la el, nu ma misca intr-atat de tare incat sa vreau sa fug... cum faceam de obicei. 

Da, intr-adevar, de la toti barbatii cu care am legaturi fur cate ceva... Astfel, m-am ales cu viciul whisky-ului, pasiunea pentru masini si motoare, pentru cultura rastafari, talentul la desen, pasiunea pt sporturi extreme... Dar de la El, am invatat poate cel mai important lucru: AMBITIA. 

De aceea, vreau sa-i multumesc ca exista, dar mai mult decat atat, vreau sa-mi multumesc MIE ca exista pentru MINE.